* * *
În familia noastră femeile cântă şi dansează între ele
se învârt în neştire
când li se udă cămăşile râd
spun că de vină e un soare nevăzut care le încălzeşte
dimineaţa se roagă îşi fac cruce una alteia
dau din mâini asemeni orbilor care caută o uşă
seara aşteaptă înghesuite în pat ca nişte saci cu nisip pregătiţi pentru inundaţii
prin podea a început să crească iarba
pare că cineva pune în linişte un semn la casa asta.

* * *
Închizi fereastra. aprinzi lumina.
o viaţă liniştită ar putea începe aşa
prin peretele alăturat răzbate o voce
într-o cameră la fel ca a noastră un tată e fericit
copilul său a învăţat să meargă
în inima lui ar putea încăpea oraşe
şi asta mă sperie atât de tare încât
nu ştiu cum o să adorm
mă simt ca în iarna aceea
când mi-era frig
oricât de multe pături ar fi pus mama pe mine
tu nu ştii, oamenii buni
mă înspăimântă ca o apă adâncă
te privesc speriată ca atunci
când preotul mi-a spus
că într-o zi cineva o să aibă grijă de mine
şi am fugit din biserică
şi nu m-am mai întors niciodată.

Viaţa

teama aceea
când stai în picioare într-o barcă
şi vântul
începe dintr-odată să bată
oraşul e departe
se înserează
plouă
simţi cerul ştreang

în jurul gâtului
îţi auzi inima
sunetul unei cutii
goale
aruncate pe o stradă
întunecată
îţi spui că mai urmează ceva.

Karmă